A trecut foarte mult timp de cand s-a intamplat. Aproximativ cateva vieti de om. Sunt foarte departe si fizic si psihic de acele momente. Poate suna straniu, dar in aceasta clipa ele suna pentru mine ca un vis. Mi le amintesc de fiecare data cand vreau sa ma intorc inapoi. Momentele esentiale le vad la fel de clar ca si in ziua in care s-au petrecut. Acum, azi, am inteles ca ele sunt o parte din mine. Si oricat de tare as fugi, oricat de mult spatiu fizic as pune intre mine si ele, nu are rost. Ele sunt aici, cu mine.
M-am simtit foarte consumat de clipele respective pe vremea aceea. Si intr-adevar cred ca au luat o parte din mine. O parte din mine a ramas acolo, si acea parte va marca momentul pentru vesnicie. Dar totodata clipele traite au luat locul partii desprinsa si ramasa in trecut. In clipa in care am trecut prin ea, clipa a smuls o bucatica din sufletul meu si apoi a umplut gaura ramasa. Nimic nu s-a pierdut. Insa o parte din mine m-a transformat. Si clipa va exista atata timp cat eu voi exista. Va ramane eterna.
Nu pot sa raspund la intrebarea Ai avut o copilarie frumoasa? Pentru ca raspunsul este afirmativ. Din punctul meu de vedere. Dar pentru a raspunde intr-adevar la intrebare, tu trebuie sa te uiti la mine si apoi sa imi spui cum arata rezultatul, suma experientelor trecute. Pentru ca eu niciodata nu voi putea sa ma privesc intr-un mod obiectiv.
La urma urmei sunt om, iar oamenii au ceea ce se numeste ego. De-a lungul timpului am avut discutii cu multi oameni despre tema ego-ului. Am ajuns la concluzia ca ego-ul este suma ego-ului pozitiv si a celui negativ. Interesant este ca ego-ul nu poate fi nul. E parte din fiecare si ne ajuta sa existam. El tine sub control constiinta si ne invata ce inseamna instincul de autoconservare.
Pot sa va spun ca totul a fost spre un bine. Atunci nu am vazut acel lucru, acum devine din ce in ce mai clar. Cred cu tarie ca totul se intampa cu un scop si fiecare are un drum al sau. Nu imi pot imagina cum exista toate aceste detalii doar din cauza intamplarii. Exista forte pe care nu le intelegem inca, insa ele se manifesta sub forma de ideal. Ceea ce e sigur, fiecare coreleaza aceasta deitate cu o forma alba, plina de lumina si caldura.
Toate aceste clipe prin care trecem de-a lungul vietii ne pregatesc pentru momentul suprem. Clipa care cu adevarat conteaza. Clipa in care toate intrebarile vor avea un raspuns. Clipa in care scapam de granitele timpului si a spatiulu si devenim eterni. Devenim telul, devenim parte din deitatea neexplicata pana atunci.
Chiar si faptul ca suntem limitati se intampla cu un scop. Nu este vorba despre gasirea raspunsului, important e drumul care duce la descoperire. Important e timpul care se scurge de la gasirea intrebarii, pana la aflarea raspunsului. Am spus gasitrea intrebarii, pentru ca si intrebarile se gasesc. Fiecare raspuns aduce cu sine o serie de intrebari noi. E ca povestea cu Sisif. Doar ca pentru noi, cu fiecare raspuns apar mai multe intrebari. Devine tot mai greu, iar pentru multi dintre noi a ne opri nu este o varianta. Suntem ca niste bureti uscati. Tindem inspre a absorbi orice ne iese in cale.
E dureros cand suntem un burete plin, care se scufunda incet in oceanul fara fund.
Insa acum, nu pot decat sa privesc inainte. Pentru ca acolo se afla totul… Nu exista trecut, pentru ca el este aici cu mine. Respir clipa.
Pagina 3 — Pagina 5
